Acest site web utilizează cookie-uri pentru a vă ajuta să aveți o experiență de navigare mai bună și în scopuri de publicitate, pentru a vă oferi un conținut personalizat după interesele și preferințele dvs. Pentru mai multe detalii despre cookie-urile utilizate pe acest site web și despre cum să dezactivați unele cookie-uri sau pe toate, vă rugăm să examinați Politica noastră privind Cookie-urile. Accept utilizarea cookie-urilor.
Psoriazisul
Dr. Alin Nicolescu
Medic Primar Dermato - Venerolog, CDT Roma
Secretar General al Societății Române de Dermatologie

       Psoriazisul este o boală autoimună, caracterizată de inflamarea cronică a tegumentelor prin implicarea componentelor multiple ale sistemului imunitar1. Leziunile eritematoscuamoase iniţiale, caracteristice psoriazisului, evoluează în timp şi devin plăci psoriazice sau pustule. Exista si forme de psoriazis pustulos. Etiologia psoriazisului este parţial genetică, aproximativ o treime din pacienţii cu psoriazis având cel puţin o rudă de gradul I cu această boală. În plus, au fost identificate mai multe gene care joacă un rol important în psoriazis, în principal gene localizate la nivelul regiunii genomice şi care dirijează sinteza moleculelor Complexului Major de Histocompatibilitate (MHC)2.

       Este cunoscut faptul că puseele de psoriazis pot fi declanşate şi exacerbate de numeroşi factori interni şi externi, cum ar fi stresul psihologic, clima şi regiunea geografică (puseele apar mai rar în zonele calde, de genul regiunilor apropiate de ecuator), infecţiile virale sau bacteriene concomitente (inclusiv HIV), tratamentul cu AINS, beta-blocante, interferon sau litiu, întreruperea tratamentului topic cu corticosteroizi, fumatul, alcoolul, traumatismele tegumentului2; 3, etc.

       La nivel global prevalenţa este estimată undeva in medie între 0,5% şi 4,6%2.

       Aceasta variază în funcţie de rasă şi sex, psoriazisul fiind mai comun la asiatici decât la caucazieni, dar mai frecvent la caucazieni decât la persoanele de culoare2. De asemenea, psoriazisul pare a fi uşor mai răspândit în rândul bărbaţilor3. Dintre pacienţii cu psoriazis, 65% au leziuni pe mai puţin de 2% din suprafaţa corpului, 25% pe 2%-10% şi 10% pe mai mult de 10% din suprafaţă4.

       Anormalităţile în psoriazis sunt cauzate de modificări patologice ale funcţiei limfocitelor T, de concentraţii crescute de citochine proinflamatorii şi de hiperproliferarea sau diferenţierea anormală a cheratinocitelor. Psoriazisul este cea mai frecventă boală inflamatorie mediată de limfocitele T5. În psoriazis, limfocitele Th şi Tc produc citochine Th1 în exces; limfocitele Treg sunt ineficiente în restabilirea echilibrul Th1/Th2; celulele NK/T sunt stimulate de cheratinocite să producă citochine Th1, iar γδ T influenţează ciclul de viaţă al cheratinocitelor. Citochinele proinflamatorii ale căror concentraţii sunt crescute în psoriazis includ: TNF-α, IFN-γ, IL-1, IL-2, IL-6, IL-8, IL-12, IL-15, IL-17, IL-18, IL-20, IL-23, chemochine şi diverşi factori de creştere. În acelaşi timp, concentraţia citochinelor anti-inflamatorii (spre ex. IL-4 şi IL-10) este anormal de scăzută.

       Simptomele caracteristice psoriazisului pot apărea la orice vârstă2, însă cel mai frecvent la adolescenţi sau la persoanele de peste 50 de ani3.

       La debutul bolii, leziunile psoriazice sunt clar delimitate de pielea normală şi se dezvoltă în general în zonele de extensie si/sau expuse la traume minore, cum ar fi coatele sau regiunea fesieră6. Alte zone frecvent afectate de psoriazis sunt scalpul, genunchii şi gleznele7. Leziunile psoriazice caracteristice sunt roşiatice, cu tendinţe de descuamare, şi pot deveni intens pruriginoase3. Scuamele care se desprind de leziuni sunt în general de culoare albă sau argintie7.

       Chiar dacă psoriazisul cronic nu scurtează speranţa de viaţă a pacienţilor, acesta este asociat cu o serie de complicaţii şi comorbidităţi. Astfel, între 5% şi 20% dintre pacienţii cu psoriazis dezvoltă artrită psoriazică, care afectează în primul rând articulaţiile degetelor7.

       Impactul psoriazisului este unul important din punct de vedere financiar şi, poate chiar mai important, din punct de vedere social, boala afectând calitatea vieţii pacienţilor. În funcţie de distribuţia leziunilor, psoriazisul poate influenţa activităţile cotidiene normale, de genul mers, folosirea mâinilor, activitatea sexuală şi chiar şi somnul6. În funcţie de tipul leziunii, psoriazisul se clasifică în: vulgar, gutat, inversat, eritrodermic sau pustulos.

       Psoriazisul vulgar este cel mai frecvent (cu o incidenţă de 90%) şi este caracterizat de leziuni reliefate, inflamate şi eritematoase, acoperite de scuame alb-argintii. Regiunile cel mai frecvent afectate sunt scalpul, genunchii, coatele şi regiunea lombară2. Tratamentul psoriazisului vulgar se împarte în 3 categorii: tratament topic, fototerapie şi tratament sistemic (conventional si biologic).

       Fototerapia şi tratamentul sistemic sunt destinate formelor moderat-severe, iar terapia topică se adresează formelor uşoare de psoriazis şi ca tratament adjuvant în formele moderate şi severe. Agenţii topici cel mai frecvent utilizaţi includ corticosteroizi, analogi de vitamina D, retinoizi, cărbune medicinal, ditranol sau agenţi keratolitici. O parte semnificativă a oricărui tratament topic este reprezentată de utilizarea produselor emoliente sau hidratante, sub diferite forme de prezentare (cremă, loţiune, gel)2. Acest tratament trebuie administrat pentru hidratarea scuamelor şi reducerea iritaţiei, fiind uneori suficient în formele uşoare2. Este recomandată utilizarea lor și în perioadele de remisie.



Referințe

1.Gaspari AA. Innate And Adaptive Immunity And The Pathophysiology Of Psoriazis. J Am Acad Dermatol. 2006;54:S67-S80.

2.Abel EA, Lebwohl M. Dermatology: III Psoriazis. In: Dale DC, Federman DD, Antman K, et al, eds. ACP Medicine. New York, NY: WebMD Professional Publishing; 2005. [Abel 2005]

3.Luba KM, Stulberg DL. Chronic Plaque Psoriazis. Am Fam Physician. 2006;73:636-644, 646.

4.Walsh SRA, Shear NH. Psoriazis And The New Biologic Agents: Interrupting A T-Ap Dance. CMAJ. 2004;170:1933-1941 (cited page numbers refer to print-out).

5.Krueger JG. The Immunologic Basis For The Treatment Of Psoriazis With New Biologic Agents. J Am Acad Dermatol. 2002;46:1-27.

6.Nickoloff BJ, Nestle FO. Recent Insights Into The Immunopathogenesis Of Psoriazis Provide New Therapeutic Opportunities. J Clin Invest. 2004;113:1664-1675.

7.Schon MP, Boehncke WH. Medical Progress: Psoriazis. N Engl J Med. 2005;352:1899-1912. Psoriazisul